Am multe de rezolvat, pentru ca e sfarsit de an. Am multe de uitat, pentru ca e sfarsit si inceput de drum. Am racit groaznic, pentru ca e iarna si nu ma feresc de ea. Ascult cantece moi, pentru ca sunt zile de sarbatoare. Am obosit teribil, pentru ca am tot mai multe motive sa iubesc noptile mai mult decat zilele. Nu am cui face cadouri pentru ca sunteti toate cu iubitii vostri, desi ma iubiti pe mine. Eu iubesc in continuare totul pentru ca totul e bun de iubit...
In cinstea zilelor de iarna care (inca) ne mangaie, trebuie sa impartasesc un alt fragment de vis..de fapt visul insusi care , ori nu se mai arata in memorie intreg, ori atat a fost; infatiseaza cinci tigri de Sumatra (cei mai maro cu putinta) adunati in jurul unui ochi de apa in inima padurii (din nou padurea...si apropo de asta, sa tot fie un an de cand nu am mai visat ciuperci, ceea ce obisnuia sa se intample de vreo 6 ani cam odata pe luna, ciudata regularitate...). Si ca ilustratie muzicala, "Baby went to Amsterdam" de Peter, Bjorn si John. Si, cu tot respectul, bine a facut!
Atrag atentia asupra fenomenului pop al ultimilor ani..Cred ca oricine e catusi de putin interesat (sau macar atent la ce se intampla pe radio), observa tendinta tot mai pregnanta de intoarcere a ritmurilor si armoniilor pop la anii '80. Dau exemplu artistul exponent al valului neo-pop, Lady Gaga, amintesc de Mika sau de marele succes comercial, proiectul Empire of the Sun, si trimit acum, sper ca nu cu mare intarizere fata de propriile voastre descoperiri, la Calvin Harris sau Juvelen. Sunt artisti care rescriu muzica de radio a anilor '80 adaugand tehnologia (intr-ale sunetelor) si extravaganta (intr-ale imaginii), produsul obtinut fiind, dupa parerea si gustul meu, unul foarte reusit, si cu siguranta mai valoros decat pop-ul anilor 90sau 2000 pana nu demult.
Recenzia inconcert.ro a concertului sustinut de trupa noastra In Bucuresti, alaturi de prietenii The Amsterdams, duminica 29.11 in Club Control, cu ocazia lansarii primului Ep RAVA, "Super Magic Love".
Alina Iordache, Inconcert.ro :
Am plecat duminică seară spre Club Control cu o mică reticenţă. Asta pentru că nu ştiam nimic despre trupa ce avea să-şi lanseze EP-ul în seara aia. Şi bineînţeles aveam în cap întrebarea: Oare o să-mi placă? Ştiam că va cânta şi The Amsterdams aşa că măcar jumătate de seară eram sigură că-mi va plăcea. S-a dovedit a fi alta decât cea la care mă aşteptam.
Dar să o luăm cu începutul. Am ajuns la ora anunţată pe afiş, am aruncat un ochi în camera unde urma să aibă loc concertul şi pentru că nu erau foarte multe persoane adunate ne-am decis să aşteptăm comod pe fotolii, în hol. Aşa am aflat că unii din vecinii de masă erau câştigătorii invitaţiilor de la no3, iar altele erau venite pentru băieţii cute de la The Amsterdams.
După o oră de aşteptare, vânzoleală, văzut cine mai e prezent (Horia – The MOOod, Paul – Go To Berlin/Kumm) a început să se audă primele acorduri ale celor de la The Amsterdams. Inţial am crezut că încă îşi mai regleaza sunetul, dar de fapt îşi începuseră concertul. În sală mi s-a părut că se auzea mult prea tare pentru dimensiunea camerei şi stilul cântat. Trecând peste aspectele tehnice mi-a atras atenţia şi noul stil abordat de prima trupă de indie românească. Dacă primele 3 melodii (am reţinut Freeze the Crowd şi Academy of Broken Hearts) au fost oarecum la mijloc între cele două stiluri, următoarele au fost total diferite de cele cu care eram eu obişnuită. Nu prea ştiu unde să le încadrez, dar tind spre un electro psihedelic cu părţi samplate, o voce a 2-a cam falsă şi un vocal adept al homeless fashion, cu mişcări de divă. Aşteptam să se termine mai repede şi spre mulţumirea mea au încheiat cu Chased by the Housewives.
În ora de aşteptare înainte de concert văzusem CD-ul cu Rava, ceea ce mă băgase şi mai mult în ceaţă. În pozele de pe coperţi băieţii apar la costum în camere cu mobilier de epocă. Între timp auzisem o discuţie despre o piesă cu vioară şi curiozitatea creştea.
Pe la 23:20 a început şi concertul Rava. Băieţii de pe scenă nu erau la costum, ba din contră erau cât se poate de normal îmbrăcaţi. Fără introducere au început cu Simple Game, melodia cu vioara. Şi dacă planurile mele erau să plec după două piese dacă nu-mi place, atenţia mi-a fost reţinută încă de la început. Melodia care dă numele albumului, Super Magic Love a fost aproape de mijlocul playlist-ului. Moment în care a început să apară lumea de pe unde rămăsese ascunsă. Cei mai mulţi s-au înghesuit şi au dansat pe coverul celor de la Liquido – Narcotic. De asemenea, băieţii au cântat şi o piesa din repertoriul Patrice – Soulstorm. Rava nu cântă doar în engleză, astfel că am avut parte de două melodii în limba română destul de interesante: Inima mea - un pic mai rock şi, la bis, Până la nori mai e un pas - o piesă ska.
(Playlist: Simple Game, Ignorant Toy, Down This Road, Long Nights, Super Magic Love, Liar, Feel You, Narcotic, In Vain, Inima mea, Soulstorm, - bis: Până la nori mai e un pas.)
Rava mi s-a părut o trupă cu potenţial, o voce foarte bună, un bass-ist energic, dar care încă nu şi-a găsit un stil propriu şi care încă experimentează din punctul ăsta de vedere.
Deşi mă aşteptam ca mare parte din public să fie fani The Amsterdams am observat că de fapt mai numeros a fost în timpul concertului Rava, ca de altfel şi mai activ.
Cel mai probabil seara s-a încheiat cu o petrecere faină în cinstea tuturor Andreilor şi Andreelor prezente. La mulţi ani! şi de la mine cu puţin delay.
Dupa socotelile mele sunt un individ norocos si, in linii mari, fericit. Stiti deja, mie imi ajunge sa fiu atent la detalii pentru a trai impliniri marunte care, adunate, incropesc ceea ce altii nu gasesc cautand o entitate imensa care sa poarte titlul de fericire. Astfel de maruntisuri imi sunt daruite (poate pentru ca mi le doresc foarte mult) de subconstientul propriu sub forma de vise. Visele cu adevarat sublime sunt pentru mine cele irelevante din punct de vedere al actiunii, dar foarte puternice ca imagine. Notez acum ultima experienta de acest gen, una cu adevarat marcanta si care vine intr-un moment in care eram aproape convins ca viata relativ asezata la care am revenit nu mai permite astfel de viziuni. Un vis foarte colorat in nuante care nu sunt convins ca exista in realitate.
Ma aflu intr-o padure absolut obisnuita intr-o seara cu aer cald..privesc de sus miscarea de la nivelul solului..acolo, dedesubt, o adunare bizara de pasari multicolore alcatuind publicul spectator al unui concert ce sta sa inceapa..Pe un covor de pene innebunitor de colorate imprastiate peste tot se aliniaza papagali aurii, cormorani albastri fosforescent, pauni cu cozile desfacute si, la fel de insufletite ca si pasarile insele, nenumarate bijuterii si ornamente alcatuite din penele lor, toate asteptand cu infrigurare recitalul nocturn al celor de la The Real Tuesday Weld. Concertul face parte, se pare, dintr-o serie de activitati culturale dedicate faunei ornitologice a padurii respective, si este atractia principala a celor cateva zile de festival. Sentimentul cu adevarat tulburator este acela dat de faptul ca trebuie sa cobor pentru a asista impreuna cu paunii la acest eveniment. Ma intreb acum, retrospectiv, daca am fost invitat in calitate de seaman al lor sau de nebun care viseaza ca participa la un spectacol sustinut de The Real Tuesday Weld in cinstea societatii pasarilor din padurea de foioase... In orice caz, viziunea fiind atat de puternica si de absurda, m-am trezit cu zambetul larg al omului care stie ca a fost undeva unde nimeni nu va mai merge vreodata..si asta, dragilor, intrece orice fel de bucurie constienta.
Scriu toate astea aici pentru ca nu sunt atat de obosit incat sa am jurnal pe hartie si nici atat de nerecunoscator incat sa-mi asum riscul de a uita asemenea tripuri.
Piesa din setlistul concertului care n-a apucat sa aiba loc :
Cele mai "rosii" piese postate pe bellamuzica mi-au fost sugerate de catre femei. Admir atentia pentru detalii, cineva trebuie sa o faca - intelegeti ce vreti. Decor bun pentru inlantuiri tihnite. Freelove, my Love?
Hello sweet pie I'm really glad that you could make it... I think we should get straight to business... Show me what you've got... It's all yours...
R: Yes boss...I'm on the mic... I'll try to give you what you like... I can be soft...I can be hard... Let me do the B-part...please...please...
Sugar, sugar...so close..and yet so far... I would love to take you to the B-part... But I'm afraid we're not quite there yet... So darling...Grab that mic again and give your best shot...
R: Yes boss...I'm on the mic... I'll try to give you what you like... I can be soft...I can be hard... Let me do the B-part...please...please...
Oohh yeahh...that's what I call sweet music... I really like what you're doing here... yet...I think you're gonna have to work a little harder baby...just a little harder...
R: Yes boss...I'm on the mic... I'll try to give you what you like... I can be soft...I can be hard... Let me do the B-part...please...please...
ohh yeahh...way to go... now we're really getting somewhere... It's getting hot in here... Hit me baby...hit me one more time...
R: Yes boss...I'm on the mic... I'll try to give you what you like... I can be soft...I can be hard... Let me do the B-part...please...please...
ooollaaalaaaa...I think you've got me there baby... come along...come along baby... here comes the B-part... ... ... ...
Astea mici isi serbeaza majoratele, astea mari imi spun sa dorm din cand in cand caci mi se adancesc ridurile. Cele mijlocii sunt tot mai multe, mai frumoase si mai aproape de ideal. Spre deosebire de toiul verii insa, frigul aduce urme fine de singuratate..departe totusi de a fi dureros. E totul moale, in expectativa dulce, cu prognostic favorabil si evolutie lenta. Creste progresiv si numarul de unitati dentare rezolvate pe zi. Am ajuns sa-mi placa? Mi-e dor de scena si mi-e dor sa am iubita. Nu iubite.
Iar proiectul Lovage in care este foarte prezent si Mike Patton (cunoscut mai ales de la Faith No More), e powerplay de zile bune.
A doua mostra:
my inner demons compel me to be here your cheeks are flush like rose petals you're consumed with rage but i'm consumed with you
our eyes intertwine through the haze intoxicated by your bloodshot stare in all of my dreams i never thought i'd see a face that could launch a thousand ships
and the music was like wind in your hair the moonlight caressed your silhouette kiss of ocean mist is in the air why must god punish me this way
lay down my hand the next move is yours as you undress me with your frozen eyes in all of my dreams I never thought I'd see an endless love to share my blue lagoon
and the music was like wind in your hair the moonlight caressed your silhouette kiss of ocean mist is in the air why must god punish me this way
happiness is hard to come by but I've had my fair share the satin sheets, the lemon peels the minor keys, the major pills we've climbed the mountain, saw the top and planted the apple seed and can't you see we could've had it all
and the music was like wind in your hair the moonlight caressed your silhouette kiss of ocean mist is in the air why must God punish me this way
and the music was like wind in your hair the moonlight caressed your silhouette kiss of ocean mist is in the air why must god punish me this way why must god punish me this way this way, this way, this way ...
Music to Make Love to Your Old Lady By, un album ucigator de senzual, precum culoarea parului tau sau a dorintelor tale ingradite de timp si spatiu. Tu, cocktail italiano-rus pentru dezlantuirea unui dezmat spiritual aproape perfect. Joci frumos un joc periculos in care intru pentru ca nu-mi mai pasa decat de filmele pe care mi le dai, filme cu arome antitetice de junk-food si rare specialitati marine, cu vise de o decandenta nobila, potrivite cu aspiratiile noastre boem-burgheze..
Dan, i need you now! ok Mikey.. come!
feel the fire feel my love inside you so bright
there's a sound and the smell of love on my mind i'm a toy come and play with me, say work now wrap your legs around me ride me tonight sex, sex, sex
i'm a man i'm a goddess i'm a man i'm a virgin i'm a man i'm a blue movie i'm a man i'm a bitch i'm a man i'm a geisha i'm a man i'm a little girl i'm a man and we'll make love together
why does man go to hooker first of all because he quite often is not all that happy and sexual satisfied at home his wife won't perform all the activities he has in mind and most of all, oral sex is a taboo the woman would say "what do you think I am, a whore i don't want to do that!"
slip and slide when you're where you like to feel the blood flow not to fast don't be slow my love's in your hands
i'm a man i'm a boy i'm a man i'm your mother i'm a man i'm a one night stand i'm a man i'm a bi i'm a man i'm your slave i'm a man i'm a little girl i'm a man and we'll make love together
most of them come to a hooker and say "my wife oh my wife is she dead in bed she's frigid, cold as a starfish!" they take off the pants and their underpants there's nothing more ridiculous than a guy with his party socks on he dives into the bedroom he says "do me!", suck it!
skin to skin honey hold tight come inside it's a passion play just for you let's get lost in the magic place alone now drink your fill from a fountain of love wet your lips
i'm a man i'm a teaser i'm a man i'm a virgin i'm man i'm a one night stand i'm a man i'm a drug i'm a man i'm your slave i'm a man i'm a dream to find i'm a man and we'll make love together
i'm a man i'm a goddess i'm a man i'm a hooker i'm a man i'm a blue movie i'm a man i'm a slut i'm a man well i'm your babe i'm a man i'm a dream to find i'm a man and we'll make love together
we'll make love together we'll make love together we'll make love together we'll make love together
fuckin piece of shit one little two little three little indians suck it firehose
Personal nu dau un franc pe Halloween si alte importuri nereprezentative pentru noi, dar nici nu ma deranjeaza la altii...Am in schimb placerea si ocazia de a va pezenta ceva ce tin de dupa Halloweenul trecut pentru aceasta zi. Un amuzant si captivant de copilaresc proiect muzical japonez in stilul lui Tim Burton : The Candy Spooky Theatre, pe care-i ascult si privesc cu placere atat pentru gaselnita pe care o reprezinta cu succes cat si pentru ca sunt foarte colorati, ceea ce iubesc sa vad la altii...ma fascineaza toate formele de extremism, atat timp cat nu ma implica si sunt inofensive in general. Trupa asta e inca o raritate la noi.
O colaborare dintre cele mai fericite pentru ascultatorii de muzica electronica ambientala. Silent Strike a subliniat perfect ceea ce reprezinta Alexandrina Hristov in muzica romaneasca "de nisa". Speram ca viitorul material semnat Alexandrina sa contina si aceasta piesa, de ce nu alaturi de altele la fel de bune si de necesare urechilor noastre.
Pentru cei interesati, Alexandrina are deschisa o expozitie ce contine picturile sale, pana pe data de 31 octombrie în Ceainaria din Libraria Carturesti (Pictor Athur Verona 13), Bucuresti.
In forma bruta, o mostra scrisa din ultima compozitie rava :
Rabda, Rebeca, tot ce auzi acum prima data Rabda, Rebeca! Rabda, Rebeca, tot ce auzi acum Si simte, Rebeca, tot ce n-ai simtit niciodata Simte, Rebeca! Simte, Rebeca, tot ce simt acum
Striga, Rebeca, cum n-ai strigat niciodata Striga, Rebeca! Striga, Rebeca, nu te mai aud Fii buna din nou, plangi, usuca-te toata Fii buna, Rebeca! Noapte buna, Rebeca, nu te mai aud Nu te mai aud…
Stai langa mine si-asculta bine Pana la urma-ai sa cazi cu blestemul in tine
Suflet manusa cu ochi de papusa Aripi tatuate-n jumatati de spate Tine minte, Rebeca! Viata minte, Rebeca..
Alba idee cu trup de femeie Carne vulgara-ntr-o iluzie rara Noapte buna, Rebeca! Adio, Rebeca, nu te mai aud…..
Stai langa mine si gusta din toate Ne-asteapta un veac de singuratate
